Alegerea

Alege ca primă soluţie medierea sau ulterior, pe parcursul procesului în instanță, reprezintă, în esenţă, opţiunea de a decide asupra modului de soluţionare a unei dispute fără a ceda acest drept instanţelor judecătoreşti. Înseamnă, de fapt, să fii stăpânul propriei vieţi, iar decizia ta să aibă valoarea juridică a unei hotărâri judecătoreşti.

Sunt două situaţii, care nu se exclud una pe cealaltă, privind situaţiile când te adresezi unui mediator, folosind o expresie populară: de nevoie sau/şi de voie, respectiv din obligaţiile legale, care decurg din aplicarea Legii nr.192/2006, dar şi din dorinţa sinceră de a rezolva un conflict sau o neînţelegere pe cale amiabilă.

Medierea

Medierea este soluţia optimă şi pentru că este o procedură mult mai ieftină în comparaţie cu un litigiu judiciar, care presupune cheltuieli de judecată, ce cuprind taxe de timbru, onorarii ale avocaţilor și experților.

Din această perspectivă, medierea este o formă elegantă şi democratică de exercitare a voinţei proprii, respectând în acelaşi timp normele juridice în vigoare.

Domeniile de aplicare a medierii

Potrivit Legii nr.192/2006 persoanele fizice sau juridice au posibilitatea să soluţioneze, recurgând la mediere, orice tip de diferende, cu excepţia acelora care privesc drepturi strict personale şi a oricăror altor drepturi de care părţile nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

Pot face obiectul medierii, conform art. 2 din Legea 192/2006, orice drepturi asupra cărora părţile pot dispune prin convenţie sau în orice mod permis de lege.

Aşadar, medierea se aplică în toate cazurile în care părţile pot negocia rezolvarea problemelor care fac obiectul disputei:

  • în orice litigiu de natură civilă;
  • în orice litigiu de natură comercială;
  • în litigiile de familie: neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, precum şi orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii, respectiv în legătură cu divorţul şi cererile accesorii acestuia;
  • în litigiile având ca obiect conflictele din domeniul protecţiei consumatorilor: în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
  • în materia litigiilor de muncă;
  • în materie penală: numai în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor.